Când te gândești la pericolele internetului, probabil îți vin în minte hackeri, phishing, dark web sau fraude financiare. Dar, sincer, astea sunt fleacuri pe lângă adevăratul pericol: indivizii care respiră oxigen degeaba și transformă orice conversație banală într-un delir conspiraționist.
Multă vreme m-am întrebat de ce anumite persoane cred că „după o vârstă prietenia este pe interese” sau cum poate cineva să spună: „Am o prietenă care e cam proastă și…”.
10 June 2015
“You have to treat animals the way you wish to be treated” / “Trebuie să tratezi animalele la fel cum îți dorești să fii tratat”
Este cel mai emoționant filmuleț pe care l-am văzut în ultimii ani. Am fost fan Steve Irwin. Îl urmăream zilnic la TV în vacanțele de vară și ori de câte ori aveam ocazia în restul anului. Tipul era senzațional! Păcat că a plecat dintre noi atât de devreme… M-a bucurat enorm să descopăr că pasiunea lui pentru animale a fost moștenită de familia lui, iar Bindi m-a lăsat fără cuvinte! Pasiunea cu care vorbește despre animale și despre tatăl ei este de nedescris! “I do remember he gave me a piece of advice that has stuck with me forever. He said, ‘You have to treat animals the way you wish to be treated.’ Which is so true. And I think that applies to all animals. If you treat animals how you want to be treated, you’re a lot better off. So when he was working with venomous snakes or cheetahs, he just treated them in a way…it was never trying to overpower them or anything like that. He was just loving them. And he was teaching other people about how beautiful they are. Telling people how to respect snakes and respect crocodiles and to love them. And I think if […]
Mă simt pierdută! Pierdută în lumea asta mare și fără sens.
E ciudat cum uneori ne amintim lucruri din trecutul îndepărtat …sau persoane pe care nu le-am mai văzut de mulți ani și cu care nu am mai vorbit tot de atâția ani. De multe ori ne trezim dimineața cu anumite gânduri în minte, însă unul m-a tulburat puțin. Dar să încep cu începutul… Ieri noapte am avut un vis ciudat. Foarte ciudat chiar. Eram într-un castel și căutam o cameră în care să dorm. Gazdele (care-mi erau prieteni) uitaseră să-mi spună care este camera mea. M-am așezat pe o canapea într-o cameră oarecare și o persoană cunoscută mie și cu care intru mereu în contact a venit și s-a așezat lângă mine. Am stat mult timp de vorbă și apoi ne-am sărutat. Nu după mult timp m-am trezit. Ciudat este însă faptul că dimineața, când m-am trezit, primul gând a fost să mă întreb ce mai face o cu totul altă persoană și să-mi doresc să știu mai multe despre ea. M-am gândit toată dimineața la acea persoană (pe care, între noi fie vorba, nu am mai văzut-o de 11 sau 12 ani) și, până la urmă, am decis să o caut pe Facebook. Nici nu a trebuit să mă […]
Cred ca la asta viseam majoritatea in timpul adolescentei. Speram sa apara de undeva, de departe, un print care sa ne fure in miez de noapte si sa ne duca in superbul lui palat de clestar. Iar totul se va termina inevitabil cu un “Si au trait fericiti pana la adanci bartaneti!”