Azi am primit link de la mama către acest filmuleț și mi-a spus: „Uită-te cu atenție și zi-mi pe cine vezi acolo”. M-am uitat… și surpriză! Eu în toată „splendoarea”! Dacă știam, măcar mă aranjam puțin înainte 😀 Ah, cu ocazia asta, mi-am amintit să pun și pozele făcute de mine la SofistiCat! Că am tot uitat! http://www.trilulilu.ro/AnimalutzeCOM/b10c55fec46919
„Lacustră” – încă o poezie de-a lui George Bacovia, care-mi place mult! De-atâtea nopți aud plouând,Aud materia plângând…Sunt singur, și mă duce un gândSpre locuințele lacustre. Și parcă dorm pe scânduri ude,În spate mă izbește-un val —Tresar prin somn și mi se pareCă n-am tras podul de la mal. Un gol istoric se întinde,Pe-aceleași vremuri mă găsesc…Și simt cum de atâta ploaiePiloții grei se prăbușesc. De-atâtea nopți aud plouând,Tot tresărind, tot așteptând…Sunt singur, și mă duce-un gândSpre locuințele lacustre.
Dormeau adânc sicriele de plumb,Și flori de plumb și funerar veștmânt —Stam singur în cavou… și era vânt…Și scârțâiau coroanele de plumb. Dormea întors amorul meu de plumbPe flori de plumb, și-am început să-l strig —Stam singur lângă mort… și era frig…Și-i atârnau aripile de plumb. de George Bacovia Poezia mea preferată din liceu… una de care îmi aduc mereu aminte când nu sunt în cele mai bune toane. M-am regăsit poate puțin prea mult în poezia asta pe care aproape toți o urau
Azi dimineața a avut Dunyska grijă să-mi dea trezirea. Mi-am amintit de un filmuleț postat de o prietenă pe un forum, bineînțeles urmat de întrebarea: ” Andria, așa te trezește și pe tine?”
Te naști, crești, înveți… La un moment dat înveți că anumite lucruri sunt albe, iar altele negre. De multe ori însă unele lucruri sunt atât de bine camuflate încât nu poți distinge negrul de alb și albul de negru.
Soarele care cu doar câteva ore mai devreme lumina Pământul acum se ascunde parcă lăsând loc întunericului ce încet, încet cuprindea pădurile și câmpiile dimprejur.