Eram în centrul orașului, undeva la jumătatea drumului spre casă. Vorbeam la telefon cu o prietenă. Inițial am vrut să iau metroul, însă m-am răzgândit în ultimul moment și m-am întors în stația de autobuz. Așteptând în stație, am început să-i povestesc despre tipul de care-mi plăcea. Și îi povesteam eu vrute și nevrute când cineva mă bate pe umăr. Mă întorc… Era chiar el. – Bună. Mi s-au înmuiat picioarele. Mi-au luat câteva secunde (sper că nu au fost minute) până să reușesc să zic ceva. Mi-a zâmbit. – Bună, i-am spus și eu emoționată. Ce mai faci? Apoi m-am adresat prietenei mele, de care uitasem complet: – Scuză-mă, trebuie să închid. Te sun eu puțin mai târziu. – Este el, nu-i așa? – Da, îi răspund eu emoționată, apoi închid. După ce îmi povestește ce a mai făcut în ultima vreme și îi spun și eu ce am mai făcut, mă întreabă: – Cu cine vorbeai la telefon? – Cu o prietenă. – Mi-am imaginat eu. Părea a fi o discuție de fete. Atunci mi-am dat seama că a auzit ceva, însă nu eram sigură ce sau cât. – De ce spui asta? – Păi am auzit ce […]
Undeva în această lume mult prea mare și în aceste timpuri care trec cu repeziciune trăiește o fată deosebită. Este ca un înger căzut din cer: frumoasă, deșteaptă și diferită de tot ceea ce o înconjoară. Meredith (pentru că așa o cheamă) este foarte diferită de restul lumii. Este calmă, nu se agită, nu se grăbește deloc și, considerând asta un lucru nefiresc, este blândă și bună cu cei din jur, ajutându-i pe toți cum poate atunci când au nevoie. Gândește întotdeauna pozitiv și niciodată nu își pierde speranța… iar în adâncul inimii este încă un copil. Chipul gingaș, părul blond și des, atârnându-i pe umeri, și ochii de copil zglobiu contrastează cu vârsta ei și atrag atenția tuturor. Cu toate acestea însă, Meredith este foarte timidă. Își pierde complet capul și simte cum îi fuge pământul de sub picioare atunci când trece pe lângă băiatul de care s-a îndrăgostit. Abia mai poate articula un cuvânt și își ține întotdeauna mâinile pe lângă corp, pentru ca cei din jur să nu vadă cum tremură de emoție. Nu este deloc o fire curajoasă atunci când vine vorba despre iubire. Preferă să iubească în secret și să nu spună nimic persoanei respective. […]
Totul în jurul meu este un haos.
Oameni cunoscuți sau nu,
Se învârt pe lângă mine-
Parcă încercând să mă amețească
Cu problemele și nepăsarea lor.
Te naști, crești, înveți… La un moment dat înveți că anumite lucruri sunt albe, iar altele negre. De multe ori însă unele lucruri sunt atât de bine camuflate încât nu poți distinge negrul de alb și albul de negru.
Soarele care cu doar câteva ore mai devreme lumina Pământul acum se ascunde parcă lăsând loc întunericului ce încet, încet cuprindea pădurile și câmpiile dimprejur.