Și mai grav e că se întâmplă asta cu persoane care nu merită să sufere, cu persoane bune, care nu au făcut niciodată rău cuiva. Stau și mă întreb de ce oare trebuie ca aceste persoane să plătească un preț atât de mare?
Am realizat că putem muri cu fiecare secundă ce se scurge în viața noastră. Mor copii mici și nevinovați din cauza unor accidente stupide. Mor oameni tineri (aparent sănătoși) din cauza unui infarct, la o vârstă la care nici nu te-ai gândi că poți păți asta. Știu că toți murim într-o zi, însă unii dintre noi mor prea devreme și lasă un gol imens în urma lor, în sufletele celor dragi. Cred că cea mai mare pierdere pe care o poate suferi un om nu e aceea de a-și pierde părinții, ci aceea de a-și pierde copilul/copiii. Nu cred că există lovitură mai mare pe care ți-o poate da viața.
De asemenea, mi se pare nedrept ca persoane bune, care nu au făcut rău niciodată, să nu aibă parte de fericire. Și nu din cauza acțiunilor lor, ci pentru că așa a fost soarta… să nu găsească pe cineva potrivit, care să-i asculte și să-i înțeleagă. Să nu aibă parte de căldura, dragostea și siguranța pe care ți-o poate oferi o relație.
O altă mare nedreptate a vieții este dată celor care încearcă din răsputeri să facă un copil și nu reușesc. Fac tot felul de tratamente, drumuri multe la clinici din țară sau chiar din străinătate, din dorința de a deveni părinți. Pe de altă parte, alții rămân însărcinați fără să vrea (accidental, cică – eu zic din inconștiență) și se duc să facă avort sau, mai rău, își abandonează copilul imediat după naștere, deoarece nu și-l doresc.
Nu sunt de fel credincioasă (sunt genul de persoană care trebuie să vadă ca să creadă, nu doar să audă povești). Însă cred că, dacă într-adevăr ar exista Dumnezeu, nu s-ar întâmpla aceste lucruri persoanelor care nu merită asta.
Și stau și mă întreb: ce rost are viața? Și chiar mi-aș dori să existe cineva care să-mi poată da un răspuns real la întrebarea asta.
Cred că de când există pământul ăsta și până azi, s-au spus atâtea ”de ce-uri” încât dacă le-ai scrie pe un sul de hârtie ar înconjura planeta de câteva ori. Există întrebări al căror răspuns nu îl putem afla acum, dar îl vom afla la momentul potrivit 🙂
Eu cred ca sunt unele lucruri pe care nu le vom afla niciodata. 🙁
Cred ca viata e un lung si anevoios drum spre cunoasterea de sine. Cand ai ajuns sa fii propriul stapan, sa iti controlezi sentimentele si sa-ti infrunti demonii, atunci poti spune ca ai castigat.
Asa este. Si trebuie sa luptam mult pana ajungem sa ne putem controla sentimentele si sa ne infruntam demonii. (Sau cel putin o parte din acestea, deoarece nu stiu daca cineva aputut vreodata sa-si controleze toate sentimele)
Viata nu are vreun rost.E doar o clipa infima in infinitatea universului rece.