Era o zi calda de vara. Soarele era sus pe cer, iar vantul adia usor. O zi perfecta pentru o plimbare. Mi-am petrecut o mare parte din zi in parc, admirand natura.
La intoarcere, in timp ce mergeam agale pe aleea dintre blocuri, observ cum oamenii au inceput sa tipe si sa alerge unde vedeau cu ochii. Pe chip li se citea spaima. Eram uimita, dar in acelasi timp calma. Am ramas pe loc timp de cateva secunde, uitandu-ma cum unii oameni tipau cat de tare puteau dupa ajutor, in timp ce altii, amutisera de frica, dar continuau sa fuga. Era o panica infernala.
De ce fugeau? Nu am inteles. Am reusit sa ma misc din loc si am mers spre scara blocului, locul de care toata lumea se ferea. Cand am ajuns in dreptul usii, am inmarmurit! In scara blocului se afla un drac. Era acoperit in totalitate cu o blana neagra, deasa, cu un aspect aspru si murdar. Avea o coada la fel de neagra si coarne imense. Era de-a dreptul infricosator.
Mi-am pastrat insa calmul si am observat ca era speriat. Cu o naivitate fara limite si credinta in faptul ca pot schimba lucrurile in bine, m-am indreptat spre el si i-am intins mana. Pentru el a fost ciudat ca un om sa faca asa ceva. S-a uitat fix la mine si mi-a intins mana.
Nu mi-a facut niciun rau. De altfel nici nu ma temeam ca imi va face. L-am dus in acasa si i-am arata unde este baia pentru a se spala. Cand a iesit de acolo era complet schimbat. Blana disparuse si avea in schimb o piele fina si alba. I-am dat haine curate si am inceput sa-l invat cum sa se poarte cu oamenii.
A invatat rapid si a devenit un om bun. In timp i-au disparut si coarnele si coada. Diavolul se transformase in cel mai frumos barbat pe care-l cunoscusem. Era sensibil, darnic si bun. Nu ar fi fost in stare sa faca rau nici macar unei muste. Si culmea… se imbraca numai in alb. Reusisem sa transform Diavolul in Inger si asta doar prin faptul ca am crezut ca toate lucrurile rele pot fi invinse. Ca toti oamenii se pot schimba daca cineva crede in ei.
Eram nedespartiri si incet, incet m-am indragostit de el. L-am prezentat familiei si prietenilor si toti ma invidiau. Desigur, nu stiu intraga poveste, insa nici nu doream sa o stie. Eram mandra de persoana de langa mine, care intr-un timp atat de scurt a reusit sa se schimbe radical.
A fost un vis foarte ciudat, pe care nu cred ca-l voi uita in urmatorii ani. Ma bucur insa ca a fost doar un vis si ca nu putem intalni Diavoli in realitate.
Sursa foto: pixabay.com
ce imi place ideea de a-ti povesti visele ^^
mersi Linn. Poti incerca si tu 🙂