Soarele care cu doar câteva ore mai devreme lumina Pământul acum se ascunde parcă lăsând loc întunericului ce încet, încet cuprindea pădurile și câmpiile dimprejur.
Plecăm la drum în timp ce liniștea serii își face simțită prezența. Nu se mai aude nimic. Doar respirațiile noastre îngrijorate care din când în când sunt întrerupte de mașinile ce trec în viteză pe lângă noi.
Eu mă uit în jur parcă nerecunoscând locurile acelea prin care am mai trecut de atâtea și atâtea ori. Mi se par schimbate și reci. Să fie de vină întunericul nopții sau grija apăsătoare care parcă domnea asupra mea?
Nu spun nimic pentru a nu deranja liniștea din jur și mă conformez uitându-mă pe geam și încercând să-mi dau seama ce se întâmplă cu mine, ce se întâmplă în jurul meu.
Ieșim de pe șosea și o luăm pe un drum de țară, neasfaltat, tăind în două câmpul care parcă era mai primitor decât satele prin care trecuserăm mai devreme. O pasăre rătăcită ne taie calea , apoi se întoarce și o ia înaintea noastră parcă ghidându-ne spre marele întuneric.
Îmi fac curaj și mă uit în spate. Se mai vedea doar o dungă roșie parcă lăsată intenționat acolo de soarele care mai devreme ardea deasupra acestui câmp. Apoi mă uit în față. Nu se mai vedea nimic. Doar întunericul și liniștea ce domneau parcă pe acele meleaguri. Pasărea dispăruse și ea în întuneric.
Simțeam că drumul nu se mai termină, că nu vom mai apuca să vedem lumina zilei, când deodată zăresc în depărtare o lumină ce se mișca. Apoi alta… și alta… . Era o șosea parcă uitată de lume, pe care rar mai vezi câte o mașină.
Ajungem în sfârșit la șosea când dintr-o dată simt o mare emoție în stomac. Nu mai aveam mult până la pod dar parcă vroiam să ajung mai repede. Parcă niciodată nu mi se păruse drumul acesta atât de lung şi rece.
Trecem încet printr-un sătuc, parcă temându-ne să nu întrerupem concertul greierașilor ascunși în iarba deasă de pe marginea drumului. În sfârșit ieșim din sat și ajungem la pod. Emoțiile dispar. Starea de neliniște de asemenea, iar întunericul și liniștea apăsătoare de mai devreme nu mă mai afectau câtuși de puțin.
Foto: pexels.com
