O intalnire neasteptata

Eram in centrul orasului, undeva la jumatatea drumului spre casa. Vorbeam la telefon cu o prietena. Initial am vrut sa iau metroul insa m-am razgandit in ultimul moment si m-am intors in statia de autobuz. Asteptand in statie am inceput sa-i povestesc despre tipul de care-mi placea. Si ii povesteam eu vrute si nevrute cand cineva ma bate pe umar. Ma intorc… . Era chiar el.

– Buna.

Mi s-au inmuiat picioarele. Mi-au luat cateva secunde (sper ca nu au fost minute) pana sa reusesc sa zic ceva. Mi-a zambit.

-Buna, i-am spus si eu emotionata. Ce mai faci?

Apoi m-am adresat prietenei mele, de care uitasem complet:

– Scuza-ma, trebuie sa inchid. Te sun eu putin mai tarziu.

– Este el nu-i asa?

– Da. Ii raspund eu emotionata, apoi inchid.

Dupa ce imi povesteste ce a mai facut in ultima vreme si ii spun si eu ce am mai facut, ma intreaba:

– Cu cine vorbeai la telefon?

– Cu o prietena.

– Mi-am imaginat eu. Parea a fi o discutie de fete.

Atunci mi-am dat seama ca a auzit ceva, insa nu eram sigura ce sau cat.

– De ce spui asta?

– Pai am auzit ce discutai si ce-i povesteai. Eram chiar in spatele tau.

– Imi cer scuze…

– Nu-ti cere. Mi-a facut placere. Nu credeam ca ma placi atat de mult.

Ca sa nu-i raspund, il intreb.

– Ce ai auzit mai exact?

– Tot. Si crede-ma nu m-as fi asteptat la asta nici macar in vis. Si eu te placeam pe tine. De fapt inca te plac. Cu toate astea nu am avut niciodata curaj sa iti zic deoarece nu credeam ca ma placi. Mi-ai ascuns asta tot timpul. De ce? De fapt nu conteaza. Nici nu are importanta. O, Doamne, sunt atat de fericit! Mi-ai facut ziua mai frumoasa… Ba nu, viata! Viata mi-ai facut-o mai frumosa. De acum voi fi fericit tot timpul…

Ma uitam la el si zambeam. Eram fericita si emotionata. Nu ma asteptam sa spuna cuvinte atat de frumoase. In acelasi timp imi era ciuda pe mine. Nu stiam ce sa ii spun si ma simteam vinovata intr-un fel ca nu ii puteam spune cuvinte la fel de frumoase.

– Stai putin aici si asteapta-ma. Ma intorc imediat. Sa nu pleci, te rog!

– Bine. Te astept.

A plecat si dupa ce a dat coltul dupa un bloc, nu l-am mai vazut. M-am asezat pe banca in statie si am asteptat. 5… 10 … 15 minute. Ma tot uitam la ceas. Nu am crezut ca se mai intoarce. Ba chiar am avut impresia ca am visat. Cand am vazut ca timpul trece iar el nu se mai intoarce, am inceput sa ma indoiesc ca cele intamplate au fost reale. Dar am zis ca o sa mai astept o vreme. Si asa nu aveam altceva mai bun de facut.

Nu a mai trecut mult si a aparut. Avea un buchet imens de flori si o cutie mare cu bomboane de ciocolata. S-a asezat langa mine pe baca.

– M-ai asteptat!

– Da.

– Imi cer scuze ca a durat atat. Nu cunosc zona asta si mi-a luat ceva sa gasesc ce cautam. Sper sa-ti placa. Sunt pentru tine!

– Mersi. Sunt superbi trandafirii. Iar bomboanele sunt preferatele mele. Cum de ai stiut?

– M-am gandit ca o sa-ti placa. Am mers pe instinct. Se pare ca nu am gresit.

Ramanem amandoi asa privindu-ne. Dupa un moment de tacere se apropie de mine si ma imbratiseaza. E cea mai dulce si mai lunga imbratisare de care am avut parte. Apoi imi da drumul incet din stransoare si ma saruta pe frunte.

– Esti atat de draguta, incat nu-mi pot lua ochii de la tine.

– Nu-i nimic. Si mie imi place sa te privesc.

Am stat acolo pe banca uitandu-ne unul la altul crezand ca visam. Timpul a trecut atat de repede incat nici nu mi-am dat seama ca s-a intunecat. Insa el m-a intrebat politicos, vazand ca a inceput sa-mi fie frig.

– Se lasa racoarea. Vrei sa te conduc acasa?

– Mi-ar face placere. Ii spun eu.

– Tocmai bine, vine si masina. Stai departe?

– Destul de departe. Daca nu poti veni nu ma supar. Te inteleg.

– Ba pot. Imi doream sa-mi spui ca stai mai departe ca sa petrec mai mult timp cu tine.

Am ras impreuna tot drumul si ne-am povestit intamplari haioase din copilarie. Totul a fost atat de frumos incat drumul nu mi s-a mai parut deloc lung si plictisitor. Ba chiar imi doream sa fie mai lung. Cand am ajuns in fata usii ne-am luat la revedere si m-a intrebat:

– Ne mai vedem si maine?

– Mi-ar face placere.

– Ok. Atunci vin sa te iau la 20.

– Unde mergem?

– Nu-ti spun. E surpriza. O sa vezi maine.

– Esti secretos…

– Iar tu esti o curioasa. Acum trebuie sa plec. Sa fii gata maine la 20. Noapte buna.

– Noapte buna. Si mersi.

– Pentru ce?

– Pentru tot!

– Mersi si eu pisicuta!

…………………………………………………………………

P.S. – Textul de mai sus este 100% fabulatie. Nimic din cele relatate nu sunt reale ci e doar imagainatia mea care a luat-o razna in timp ce vroiam sa scriu un articol despre cu totul si cu totul altceva.

Sursa foto: pexels.com