Uneori am impresia ca am aterizat pe Pamant de undeva dintr-un Univers paralel, unde oamenii functioneaza dupa alte legi si au alte principii. Ma simt ca un extraterestru printre pamanteni si mi-e din ce in ce mai greu sa ii inteleg si, mai ales, sa ii fac sa ma accepte asa cum sunt. Pentru ca da, simt ca sunt diferita. Defapt nu sunt diferita, asta este doar o perceptie a lor, a pamantenilor.
Stiu, suna ciudat, dar am inceput sa am din ce in ce mai des sentimentul de a evada intr-o lume mai buna. Vreau sa plec undeva unde oamenii sunt diferiti, unde au alte principii de viata. Nu mai suport rautatile gratuite, agitatia, barfele si nesimtirea din jur. Uneori am impresia ca lumea chiar nu mai gandeste deloc. Toti reactioneaza impulsiv fara sa gandeasca, iar daca nu fac asta, adopta efectul de turma si fac ce fac altii, ca sa fie si ei la fel.
Chiar acum cateva zile am intalnit o situatie super ciudata, in timp ce veneam acasa de la job. M-am urcat la Unirii in 116. Cum el intoarce pe la Sf. Vineri, il iau mereu in sensul acela si nu direct spre Berceni, ca sa prin loc pentru ca se aglomereaza foarte tare si am muuuuuult de mers, plus ca imi place sa si citesc in timpul asta. Toate bune si frumoase. Ma urc in masina, ma asez pe scaun, scot cartea si citesc. Ajunge 116 la capat (la Sf. Vineri) si dupa ce opreste in statie schimba placuta (scrisul acela de deasupra – nu stiu cum sa-i zic) cu „Se retrage la …. blah blah „. Eh, si de aici incepe balamucul. Oamenii (daca-i putem numi asa) au inceput sa tipe la sofer si sa-l injure ca se retrage si ca a schimbat prea tarziu placuta. Niste reactii super tampite de-mi venea sa le zic vreo doua ca sa le bag mintile in cap. Nici macar unul nu s-a gandit ca acolo e capatul si ca era normal sa se intample asta, sau ca poate cine stie… soferul a uitat sa o schimbe mai devreme deoarece are si el familie, griji probleme etc. Sau ca poate nici nu-si terminase cursele dar i s-a facut rau. Dar de ce sa se gandesca la altii? S-au gandit doar la ei ca trebuie sa astepte inca cinci minute in statie, crezand ca doar ei au drepturi si pe deasupra mai au si dreptul de a se lua gratuit de sofer. Erau mai rau ca o haita de lupi infometati.
Sincer chiar nu inteleg aceste comportamente deloc. Dar absolut deloc!!!
Mi se pare atat de important sa fii intelegator cu cei din jur si sa nu-i judeci dupa aparente sau dupa primele impresii. E drept ca nici sa duci asta la extreme nu este bine. Totul trebuie sa aiba o limita.
Eu intotdeauna am incercat sa inteleg comportamentul celor din jur (indiferent ca sunt persoane cunoscute sau nu). Sa le explic (daca aveam cui) ca este bine sa fii asa sau asa, sa nu reactionezi aiurea si sa-ti pastrezi calmul in anumite situatii (este drept ca asta o fac doar cu persoanele apropiate). In primul rand este bine pentru tine ca om sa poti face asta, si pentru dezvoltarea ta ca individ. Apoi am incercat sa am rabdare cu persoanele care nu imi sunt tocmai simpatice. Lucru care nu-i deloc usor, dar care mi se pare esential.
E drept ca nu reusesc tot timpul asta. Fac greseli mereu si tot mereu ma pedepsesc singura si ma invinuiesc pentru asta. Incerc mereu sa ma perfectionez si sa ma schimb, pentru binele meu si al celor din jur. Stiu ca pot mai mult de atat!
Dar nu pot sa inteleg de ce mai ales persoanele mai in varsta care au trecut prin multe de-a lungul vietii si care ar trebui sa fie mai intelepte, nu sunt capabile sa gandeasca asa.
Stiu ca viata este grea, ca fiecare are probleme mai mici sau mai mari, dar cine nu are? Iar daca noi nu ne facem viata mai frumoasa atunci cine sa ne-o faca?
Sursa foto: heartbeatinternational.org
Stai prin Berceni ? 🙂 Sa stii ca te inteleg foarte bine … nu de putine ori am avut si eu parte de aceleasi trairi, impresii 😉
Rabdare si intelegere? N-ai sa vezi, ne comportam mai rau ca animalele…mi-e groaza de felul cu decurg lucrurile in societatea noastra. A disparut orice urma de civilizatie si compasiune, egoismul si nesimtirea sunt in floare.