Retrospectivă pentru 2010 

Nu știu pentru voi cum a fost 2010, însă mie mi se pare că a trecut muuult prea repede. Parcă mai ieri era sfârșitul lui 2009. Chiar nu-mi dau seama exact când a zburat timpul. Parcă a fost un vis… puțin mai lung. Dar, din păcate, nu a fost un vis, a trecut un an întreg, în care am avut parte de multe reușite și eșecuri, din care am avut de învățat și încă mai am.

Am avut un an destul de lejer, zic eu… dar cu trăiri intense. 2010 a început pentru mine într-un mod cât se poate mai frumos, făcând planuri alături de Victor pentru a ne muta împreună. Am și reușit acest lucru la sfârșitul lui februarie. Mai exact pe 28. 🙂 Timp de 6 luni am trăit cea mai frumoasă, unică și plăcută experiență din toate punctele de vedere. Pe lângă faptul că stăteam împreună cu persoana iubită, m-am mai maturizat și am început să văd viața cu alți ochi, ieșind din globul de cleștar în care trăiam înainte. Am aflat cât de plăcut este sentimentul de a fi independent… de a fi pe picioarele tale, de a te descurca singur, de a-ți rezolva singur problemele… Credeti-mă, este una dintre cele mai minunate experiențe prin care am trecut până acum și îi sfătuiesc pe toți cei care vor să facă acest pas să-l facă fără ezitări.

Din păcate însă, fericirea maximă pe care am trăit-o timp de 6 luni s-a spulberat la sfârșitul lui august, când m-am mutat înapoi acasă, despărțindu-mă de Victor. A fost o perioadă grea, dar peste care am trecut tot cu ajutorul lui, el fiind cel care m-a sprijinit și pe umărul căruia am plâns. S-a dovedit a fi (după cum bine credeam și înainte) un foarte bun prieten și un om de milioane. 🙂

Așadar, pe plan sentimental, am avut parte de suișuri și coborâșuri, însă nu regret nimic din ceea ce s-a întâmplat, ba din contră. Toate aceste întâmplări m-au întărit și mi-au dat putere, m-au făcut să văd viața cu alți ochi, exact așa cum este ea și m-au ajutat să mă maturizez.

În ceea ce privește prietenii, recunosc că i-am cam neglijat, dedicându-mi întreaga energie și întregul timp lui Victor. Promit însă ca în acest an să-mi schimb atitudinea și să le fiu mai des alături, să ieșim mai des la suc etc. 🙂

Pe lângă acestea, am avut însă parte și de o dezamăgire din partea unei persoane pe care o consideram prietenă. Bine, nu a fost chiar o surpriză, deoarece și cu un an în urmă mă mințise în legătură cu o treabă foarte serioasă, dându-se drept o altă persoană, însă, naivă din fire cum sunt, am trecut peste, încercând să remediez situația și să o ajut. Numai că nu s-a lăsat deloc ajutată și a continuat circul început, făcându-mă până la urmă să iau decizia de a nu mai comunica cu ea. 🙁 Dar asta este, nimic în viață nu-i perfect.

Profesional am avut parte de un an destul de greu, însă spre sfârșit lucrurile au început să-și revină la normal, chiar dacă au fost și alte neplăceri, precum scăderea salariului… Dar asta este! Trebuie să ne conformăm și să mergem mai departe, deoarece în vremurile astea nu prea ai ce să faci.

Una peste alta însă, a fost un an minunat, care s-a consumat și s-a terminat mult prea repede.

Am reușit să-mi îndeplinesc și un vis… acela de a călări măcar o dată și a fost minunat. 🙂

Trăgând linie, am ieșit pe plus în toate privințele, învățând multe din toate întâmplările prin care am trecut. Chiar dacă lucrurile nu au ieșit exact așa cum mi-am imaginat sau cum mi-am dorit, nu regret nimic și chiar mă bucur că lucrurile s-au întâmplat așa. Cineva îmi spunea că în viață lucrurile se întâmplă cu un anumit scop și avea dreptate. Niciodată nu ți se închide o ușă fără a se deschide cel puțin alta ușă. Trebuie doar să reușești să o vezi. Și dacă ești destul de matur, o vei vedea mai devreme sau mai târziu.

Anul s-a încheiat cum nu mă așteptam mai plăcut. Pentru prima dată nu am mai petrecut sărbătorile de iarnă acasă, ci le-am petrecut împreună cu Victor, uitându-ne la filme și jucându-ne pe PC și PS3. Din nou am avut parte de o experiență unică și foarte plăcută. Sper ca toate sărbătorile ce vor urma să fie cel puțin la fel de frumoase ca acestea. 🙂

Tot în acest an mi-am mărit “fauna” cu încă un animăluț. Mai exact, o papagaliță pe nume Molly, primită de la tatăl lui Victor. Și era cât pe ce să-mi îndeplinesc și visul de a avea o persană, cât timp am stat la Victor, însă poate voi reuși anul acesta să-mi iau una după ce mă mut.

Cam asta este ceea ce am făcut în 2010. Nu am fost la fel de activă ca alte persoane și am avut o viață destul de monotonă. De fapt, așa este viața mea dintotdeauna. Dar acum suntem deja în 2011, așa că…

…the show must go on!

Așteptări de la 2011?

Hmm… 2011 începe intens pentru mine. Voi avea de învățat serios (începând de azi) și de terminat o lucrare, deoarece în februarie am de susținut un examen important. Sper să trec cu brio peste el. Este, dealtfel, și primul hop peste care trebuie să trec în acest an.

Apoi vreau să termin de plătit creditul, să strâng ceva bani (să-mi iau măcar un șifonier și-un pat) și să mă mut singură. Sper ca până la sfârșitul primăverii să reușesc să fac acest lucru.

Cam astea sunt marile mele dorințe pentru anul care tocmai a venit. În rest, sper să fie unul cel puțin la fel de frumos ca cel care tocmai s-a încheiat.