Călătorie în Hawaii

Visez de mult la un concediu, undeva într-un loc exotic precum Hawaii, Bora Bora sau Caraibe… însă până acum visam doar cu ochii deschiși. De data asta însă lucrurile s-au schimbat. Visul nu a mai fost unul cu ochii deschiși, ci unul obișnuit, cu ochii închiși. Deoarece a fost doar un vis, acum mi-l amintesc cu plăcere, însă nu aș vrea nici în ruptul capului să trec prin așa ceva.

Se făcea că, nu mai știu în ce împrejurare, am reușit să ajung în Hawaii. Nu eram singură însă, eram împreună cu un grup mai mare de persoane. Hotelul în care eram cazați se afla undeva pe o coastă înaltă, iar accesul la plajă era imposibil. În disperarea de a încerca să găsesc un loc în care să pot înota liniștită în ocean (se pare că disperarea după înot o am și în somn), am ajuns într-un loc în care era o plajă, însă extrem de mică. Ca un fel de golfuleț minuscul. Așadar m-am gândit că ar fi mai bine să nu mai merg pe țărm, ci să înot pe lângă acesta pentru a găsi un loc potrivit pentru plajă.

După o perioadă destul de lungă de înot, am găsit o plajă. De departe, din larg, părea perfectă. Ajunsă la mal însă, apa era maronie, iar în ea pluteau niște cranii prinse de niște araci, probabil dărâmate de valuri. Am reușit să ajung pe mal și să-mi trag respirația. Mi-am adunat lucrurile (aveam geanta cu mine, însă odată ajunsă pe plajă tot ce aveam în ea se răsturnase pe jos) și m-am așezat pe o piatră mai înaltă ca să admir peisajul.

Nu mică mi-a fost mirarea când am constatat că la doar câțiva pași de mine erau niște băștinași care se chinuiau să prindă ceva pește folosindu-se de undițe fără băț (adică doar cu gută). În momentul respectiv am fost cuprinsă de o teamă imensă. Mă vedeam deja tocăniță sau friptură la cina lor. Ce ar putea fi mai delicios pentru băștinași decât o fată cu piele albă și păr blond? Însă mi-am dat seama că oricum nu aveam cum să fug fără să mă vadă, iar dacă vor să mă mănânce, mă vor mânca oricum. Așadar le-am făcut cu mâna și cel mai bătrân (șeful tribului) s-a apropiat de mine. Pe malul apei erau doar 4 băștinași: 3 tineri și acesta mai bătrân.

Am încercat să le explic în engleza mea infectă cine sunt. Mi-au răspuns însă ei știau și mai puțină engleză decât mine. M-am dus împreună cu ei în tabără. Locuiau în corturi și aveau paturi de paie acoperite cu niște pânze aproape maro de murdărie. Tabăra era fix în mijlocul junglei, în mijlocul pustietății, așadar nu aveam deloc acces la niciun fel de tehnologie modernă. Nu aveam cum să anunț pe nimeni că m-am rătăcit. Eram foarte departe de zona turistică, așa că am fost nevoită să rămân acolo pentru o vreme.

Șeful tribului părea să mă placă. Ba chiar mi-a oferit patul lui pentru a dormi, însă îmi era teamă că vrea să mă ia de soție. Așa mi se părea mie, că mă place prea mult. Eu, în schimb, eram atrasă de un alt membru al tribului… ceva mai tânăr. Așa, potrivit pentru vârsta mea. Îmi aduc și acum aminte că arăta bine… negru, cu pătrățele, buze mari și cărnoase… însă nu s-a întâmplat nimic, cu niciunul dintre masculii tribului.

Deoarece nu eram împăcată cu gândul de a fi acolo, m-am dus în cort și am început să cotrobăi prin geanta mea. Găsisem niște mâncare pentru pisici (din aceea uscată). Mi-am zis în gând: “E bine, măcar o să am ce mânca o vreme”. Apoi am găsit buletinul, strugurelul etc. Mă uitam la ele în timp ce două dintre femeile tribului au intrat și ele în cort.

S-au uitat curioase deoarece nu mai văzuseră în viața lor un strugurel, un buletin și nici mâncare pentru pisici. Le-am explicat ce sunt și mă ascultau cu interes. Apoi s-au apucat de treburile lor. Una dintre ele a început să coasă o geantă… chiar modernă, aș zice. Era o geantă confecționată dintr-un material albastru și avea pe ea bucăți de piele de culoare maro pentru model.

Au trecut câteva zile de când eram acolo. Așa că a trebuit să încep să-i ajut la căutarea mâncării. Și nu știu în ce împrejurări am ajuns în fața unui Mega Image. M-a apucat instantaneu plânsul că vreau înapoi acasă, în civilizație, alături de oamenii pe care-i cunosc. Nu mi-am dat însă seama niciun moment că eram deja acolo… Civilizația era chiar în fața mea! Singurul meu gând era că trebuie să iau mâncare și să mă întorc la trib.