Veste șoc: am o surioară!

Viața mea își urmează cursul normal, ca în fiecare zi. Mă trezesc mereu dimineața, îmi fac duș, îmi savurez cafeaua făcută cu multă grijă și atenție de tatăl meu în fiecare dimineață, mănânc ceva pe fugă, mă îmbrac, mă parfumez și plec la job. Ce să zic, am un job superb, colegi super simpatici, totul este perfect. Seara, când mă întorc acasă, mă așteaptă de fiecare dată pisicuța mea cea scumpă la ușă și mă salută cu un mieunat firav, așteptând să o mângâi și să-i dau o mică gustare. Papagalii încep și ei să ciripească și să se agite prin colivie, pentru a capăta puțină atenție. Numai hamsterul doarme… pe el îl trezesc eu pentru a-l saluta și pentru a-l mângâia puțin, apoi îl las să doarmă în continuare. Se trezește el singur când o să se întunece afară, că doar este animal nocturn. Cam așa se desfășoară fiecare zi a mea, acesta este ritualul meu, viața mea aproape perfectă. Sau, mai bine zis, era viața mea simplă și perfectă.

Acum ceva timp însă am aflat că am o soră. O soră mai mică despre care nu am știut niciodată nimic. Este drept că nici acum nu știu foarte multe. Nu știu încă dacă îmi este soră vitregă sau soră bună dată spre adopție. Dar ce mai contează!? Mi-am dorit întotdeauna o surioară și acum o am. Și nu așa, oricum, ci pe cea mai frumoasă și cea mai deșteaptă surioară din lume. Numele ei este Amy. Este o fetiță de aproximativ 15-17 ani, cu păr blond, ușor ondulat, pe care îl poartă întotdeauna lăsat pe spate. Ochii de un albastru aprins sunt aproape ireali și te cuceresc pe loc. Are o privire inocentă, un zâmbet fermecător și o voce cristalină.

A fost pentru amândouă o surpriză plăcută să aflăm că suntem surori. Am vorbit mult, am povestit fiecare despre viețile și întâmplările prin care am trecut și ne imaginam cum ar fi fost dacă am fi fost împreună în acele momente. Ne știm deja de câteva zile, iar ieri m-a invitat să dorm la ea.

Amy locuiește într-un palat imens, decorat în stil englezesc. Are o cameră uriașă în care te poți pierde cu ușurință dacă nu ești atent. Pun pariu că este mai mare decât tot apartamentul meu. Am rămas surprinsă să aflu că este bogată și, totuși, este o persoană atât de simplă și de drăguță, deloc fițoasă sau pretențioasă. Deși poate avea totul într-o clipită, iar lumea este la picioarele ei, Amy preferă să învețe și să citească mult, să studieze și să fie mereu la curent cu ultimele noutăți.

Spre seară, înainte de cină, Amy m-a rugat să-i aduc o carte din camera ei. Când am ajuns în cameră, am observat că doi indivizi (o femeie și un bărbat ciudat îmbrăcați) încercau să intre pe geam. Inițial, când m-au văzut, au avut o ușoară ezitare, apoi au revenit. Am încercat să țip după ajutor, însă vocea îmi dispăruse de teamă. Rămasă complet fără glas, am aruncat cu primul obiect pe care l-am prins la îndemână în perete, pentru a atrage atenția celorlalte persoane din casă, apoi am încercat să fug. Cam în clipa în care am ajuns lângă ușa camerei, cei doi indivizi au reușit să intre pe geam. Am deschis ușa și doi dintre servitorii lui Amy, de altfel și cele mai apropiate persoane ale ei, mi-au sărit în ajutor. Au încercat să-i oprească pe cei doi, însă aceștia au rostit o vrajă și i-au lăsat pe Mike și Kate fără ochi, la propriu. Atunci am aflat că cei doi nu erau hoți, ci vrăjitori, niște vrăjitori răi, vechi dușmani ai familiei.

M-am asigurat că Amy este în siguranță, într-o cameră magică unde magia neagră nu o poate afecta, apoi am plecat prin castel în căutarea celor doi vrăjitori. Când i-am găsit, le-am vorbit cu prietenie și i-am rugat să dezlege vraja făcută și să le dea lui Mike și Kate ochii înapoi, însă, desigur, m-au refuzat. Știam cât de importante sunt pentru Amy aceste persoane, care i-au fost ca niște părinți, așa că i-am rugat să le dea lor ochii înapoi în schimbul ochilor mei. De asemenea, m-au refuzat și mi-au întors spatele, continuând să cotrobăie printre lucrurile din casă, parcă încercând să găsească un anumit obiect.

În clipa aceea mi-am dat seama că numai eu îi mai pot ajuta, așa că am început să mă uit prin bibliotecă pentru a vedea dacă nu cumva găsesc vreo carte care mă poate ajuta. Nu mică mi-a fost mirarea când am găsit o carte de vrăji. Atunci mi-am dat seama și am realizat (după ce ieșisem din șocul inițial) că magia chiar există. Am răsfoit cartea rapid și am găsit două vrăji pe care le-am rostit: una pentru ca cei doi servitori să-și recapete ochii și, totodată, vederea, și încă una pentru a-i alunga pe cei doi vrăjitori din casă.

După ce totul s-a terminat cu bine, m-am asigurat că niciun geam nu este deschis și nicio ușă descuiată. În noaptea aceea am dormit împreună cu Amy pentru a o putea supraveghea și pentru a o apăra în cazul în care o mai pândește vreun pericol.