Viata mea isi urmeaza cursul normal, ca in fiecare zi. Ma trezesc mereu dimineata, imi fac dus, imi savurez cafeaua facuta cu multa grija si atentie de tatal meu in fiecare dimineata, mananc ceva pe fuga, ma imbrac, ma parfumez si plec la job. Ce sa zic, am un job superb, colegi super simpatici totul este perfect. Seara cand ma intorc acasa, ma asteapta de fiecare data pisicuta mea cea scumpa la usa si ma saluta cu un mieunat firav, asteptand sa o mangai si sa-i dau o mica gustare. Papagalii incep si ei sa ciripeasca si sa se agite prin colivie, pentru a capata putina atentie. Numai hamsterul doarme… pe el il trezesc eu pentru a-l saluta si pentru al mangaia putin, apoi il as sa doarma in continuare. Se trezeste el singur cand o sa se intunece afara, ca doar e animal nocturn. Cam asa se desfasoara fiecare zi a mea, acesta este ritualul meu, viata mea aproape perfecta. Sau mai bine zis era viata mea simpla si perfecta.
Acum ceva timp insa am aflat ca am o sora. O sora mai mica de care nu am stiut niciodata nimic. E drept ca nici acum nu stiu foarte mult. Nu stiu inca daca mi-e sora vitrega sau sora buna data spre adoptie. Dar ce mai conteaza!? Mi-am dorit intotdeauna o surioara si acum o am. Si nu asa oricum, ci pe cea mai frumoasa si cea mai despteapta surioara din lume. Numele ei este Amy, este o fetita in jur de 15-17 ani, cu par blond, usor ondulat, pe care-l poarta intotdeauna lasat pe spate. Ochii de un albastru aprins, sunt aproape ireali si te cuceresc pe loc. Are privirea inocenta, un zambet fermecator si voce cristalina.
A fost pentru amandoua o surpriza placuta sa aflam ca suntem surori. Am vorbit mult, am povestit fiecare despre vietile si intamplarile prin care am trecut si ne imaginam cum ar fi fost daca am fi fost impreuna in acele momente. Ne stim deja de cateva zile, iar ieri m-a invitat sa dorm la ea.
Amy locuieste intr-un palat imens, decorat in stil englez. Are o camera imensa in care te poti pierde cu usurinta daca nu esti atent. Pun pariu ca este mai mare decat tot apartamentul meu. Am ramas surprinsa sa aflu ca este bogata si totusi este o persoana atat de simpla si de draguta, deloc fitoasa sau pretentioasa. Desi poate avea totul intr-o clipita, iar lumea este la picioarele ei, Amy prefera sa invete si sa citeasca mult, sa studieze si sa fie mereu la curent cu ultimele noutati.
Spre seara, inainte de cina, Amy m-a rugat sa-i aduc o carte din camera ei. Cand am ajuns in camera am observat ca doi idivizi (o femeie si un barbat ciudat imbracati) incercau sa intre pe geam. Initial cand m-au vazut au avut o usoara ezitare apoi au revenit. Am incercat sa tip dupa ajutor insa vocea imi disparuse de teama. Ramasa complet fara glas, am aruncat cu primul obiect pe care l-am prins la indemana in perete pentru a atrage atentia celorlalte persoane din casa, apoi am incercat sa fug. Cam in clipa in care am ajuns langa usa camerei cei doi indivizi au reusit sa intre pe geam. Am deschis usa si doi dintre servitorii lui Amy, de altfel si cele mai apropriate persoane ale ei, mi-au sarit in ajutor. Au incercat sa-i opreasca pe cei doi insa acestia au rostit o vraja si i-au lasat pe Mike si Kate fara ochi la propriu. Atunci am aflat ca cei doi nu erau hoti ci erau vrajitori, nistre vrajitori rai, vechi dusmani ai familiei.
M-am asigurat ca Amy este in siguranta, intr-o camera magica, unde magia neagra nu o poate afecta, apoi am plecat prin castel in cautarea celor doi vrajitori. Cand i-am gasit le-am vorbit cu prietenie si i-am rugat sa dezlege vraja facuta si sa le dea lui Mike si Kate ochii inapoi, insa desigur m-au refuzat. Stiam cat de importante sunt pentru Amy aceste persoane, care i-au fost ca niste parinti, asa ca i-am rugat sa le dea lor ochii inapoi in schimbul ochilor mei. De asemenea, m-au refuzat si mi-au intors spatele, continuand sa cotrobaie printre lucrurile din casa, parca incercand sa gaseasca un anumit obiect.
In clipa aceea mi-am dat seama ca numai eu ii mai pot ajuta, asa ca am inecput sa ma uit prin bilioteca sa vad daca nu cumva gasesc vreo carte care ma poate ajuta. Nu mica mi-a fost mirarea cand am gasit o carte de vraji. Atunci mi-am dat seama si am realizat (dupa ce isisem din socul initial) ca magia chiar exista. Am rasfoit cartea rapid si am gasit doua vraji pe care le-am rostit: una pentru ca cei doi servitori sa-si recapete ochii si totodata, vederea si inca una pentru a-i alunga pe cei doi vrajitori din casa.
Dupa ce totul s-a terminat cu bine, m-am asigurat ca niciun geam sa nu fie deschis si nicio usa descuiata. In noaptea aceea am dormit impreuna cu Amy pentru a o putea supraveghea si pentru a o apara in cazul in care o mai pandeste vreun pericol.
Pana la un moment dat chiar crezusem ca ai o surioara …
Cat despre animalutele din viata ta, sper ca sunt fericite cu tine asa cum esti tu cu ele!
Hihi. Deci pana la urma mi-a iesit ceva ceva. Si eu care credeam ca nu am deloc talent la povestit. Cred ca am totusi putintel. 😀
Eu zic ca sunt cel putin la fel de fericite, ca doar sunt rasfatate la maxim. 😀