Undeva in aceasta lume mult prea mare, si in aceste timpuri care trec cu repeziciune, traieste o fata deosebita. E ca un inger cazut din cer, frumoasa, desteapta si contrasteaza cu tot ceea ce o inconjoara. Meredith (pentru ca asa o cheama) este foarte diferita fata de restul lumii. Ea este calma, nu se agita, nu se grabeste deloc…considerand asta un lucru nefiresc, este blanda si buna cu cei din jur si ii ajuta pe toti cum poate atunci cand au nevoie. Gandeste intotdeauna pozitiv si niciodata nu isi pierde speranta…iar in adancul inimii este inca un copil.
Chipul gingas, parul blond si des, atarnandu-i pe umeri si ochii de copil zglobiu, contrasteaza cu varsta ei si atrage atentia tuturor. Cu toate acestea insa, Meredith este foarte timida. Isi pierde capul complet si simte cum ii fuge pamantul de sub picioare atunci cand trece pe langa baiatul de care s-a indragostit. Abia mai poate articula un cuvant si isi tine intotdeauna mainile pe langa corp pentru ca cei din jur sa nu vada cum tremura de emotie.
Nu este deloc o fire curajoasa atunci cand vine vorba de iubire. Prefera sa iubeasca in secret si sa nu spuna nimic persoanei respective. Are doar cativa prieteni speciali cu care vorbeste despre acest lucru, iar toti o sfatuiesc sa faca exact opusul a ceea ce face ea.
Are momente in care vrea sa fie mai curajoasa si sa-i spuna lui Eduard ceea ce simte pentru el… insa nu reuseste. O forta supranaturala o impiedica sa faca acest lucru. In fiecare seara adoarme cu el in gand si de fiecare data isi spune singura ca este mai curajoasa decat crede, ca maine va reusi sa-i vorbeasca .. insa de fiecare data cand il vede totul se pierde. Toata autosugestia, toata automotivatia … si brusc se transforma in aceeasi fata extrem de timida, care nu poate articula niciun cuvant.
Singurul lucru care i-a ramas este speranta. Speranta ca intr-o zi, cand poate nu va fi prea tarziu, va reusi sa-i declare dragostea persoanei iubite. Speranta ca intr-o zi va reusi sa spuna mai mult decat un „Buna”. Speranta ca poate viitorul va fi mai bun. Pana atunci ea continua sa viseze, sa-si imagineze tot felul de scenarii sau clipe petrecute alaturi de Eduard.
Speranta! Singurul lucru care i-a mai ramas…
Nu prea inteleg, de ce ar trebui sa-si declare iubirea din prima? De ce nu se apropie de Eduard, astfel incat s-o observe, s-o descopere si el si chiar sa faca acesta primul pas? Si ce fel de iubire e asta daca el nici nu stie de existenta fetei?
PS
Cum se poate reveni la pagina principala a blogului dupa ce plasez un comment pe un anumit articol?
Nice, e doar o povestioara care mi-a trecut prin cap. 😀 Nu-i nimic real si nici personajele… desi pare asemanatoare cu ceva ce am scris zilele trecute. 🙂
P.S. Am remediat problema cu link-ul de intoarcere. Poti da click pe header la „Wild Dreams”. 🙂