Soarele, care cu doar câteva ore mai devreme lumina Pământul, acum se ascunde, parcă lăsând loc întunericului ce, încet-încet, cuprindea pădurile și câmpiile dimprejur.
Plecăm la drum în timp ce liniștea serii își face simțită prezența. Nu se mai aude nimic. Doar respirațiile noastre îngrijorate, care, din când în când, sunt întrerupte de mașinile ce trec în viteză pe lângă noi.
Mă uit în jur, parcă nerecunoscând locurile acelea prin care am mai trecut de atâtea și atâtea ori. Mi se par schimbate și reci. Să fie de vină întunericul nopții sau grija apăsătoare care părea să domnească asupra mea?
Nu spun nimic, pentru a nu deranja liniștea din jur, și mă conformez, uitându-mă pe geam și încercând să-mi dau seama ce se întâmplă cu mine, ce se întâmplă în jurul meu.
Ieșim de pe șosea și o luăm pe un drum de țară, neasfaltat, tăind în două câmpul care părea mai primitor decât satele prin care trecuserăm mai devreme. O pasăre rătăcită ne taie calea, apoi se întoarce și o ia înaintea noastră, parcă ghidându-ne spre marele întuneric.
Îmi fac curaj și mă uit în spate. Se mai vedea doar o dungă roșie, parcă lăsată intenționat acolo de soarele care, mai devreme, ardea deasupra acestui câmp. Apoi mă uit în față. Nu se mai vedea nimic. Doar întunericul și liniștea ce domneau parcă peste acele meleaguri. Pasărea dispăruse și ea în întuneric.
Simțeam că drumul nu se mai termină, că nu vom mai apuca să vedem lumina zilei, când, deodată, zăresc în depărtare o lumină ce se mișca. Apoi alta… și încă una… Era o șosea parcă uitată de lume, pe care rar mai vezi câte o mașină.
Ajungem, în sfârșit, la șosea, când, dintr-o dată, simt o mare emoție în stomac. Nu mai aveam mult până la pod, dar parcă voiam să ajung mai repede. Parcă niciodată nu mi se păruse drumul acesta atât de lung și rece.
Trecem încet printr-un sătuc, parcă temându-ne să nu întrerupem concertul greierașilor ascunși în iarba deasă de pe marginea drumului. În sfârșit ieșim din sat și ajungem la pod. Emoțiile dispar. Starea de neliniște, de asemenea, iar întunericul și liniștea apăsătoare de mai devreme nu mă mai afectau câtuși de puțin.
Foto: pexels.com
