Eram în centrul orașului, undeva la jumătatea drumului spre casă. Vorbeam la telefon cu o prietenă. Inițial am vrut să iau metroul, însă m-am răzgândit în ultimul moment și m-am întors în stația de autobuz. Așteptând în stație, am început să-i povestesc despre tipul de care-mi plăcea. Și îi povesteam eu vrute și nevrute când cineva mă bate pe umăr. Mă întorc… Era chiar el. – Bună. Mi s-au înmuiat picioarele. Mi-au luat câteva secunde (sper că nu au fost minute) până să reușesc să zic ceva. Mi-a zâmbit. – Bună, i-am spus și eu emoționată. Ce mai faci? Apoi m-am adresat prietenei mele, de care uitasem complet: – Scuză-mă, trebuie să închid. Te sun eu puțin mai târziu. – Este el, nu-i așa? – Da, îi răspund eu emoționată, apoi închid. După ce îmi povestește ce a mai făcut în ultima vreme și îi spun și eu ce am mai făcut, mă întreabă: – Cu cine vorbeai la telefon? – Cu o prietenă. – Mi-am imaginat eu. Părea a fi o discuție de fete. Atunci mi-am dat seama că a auzit ceva, însă nu eram sigură ce sau cât. – De ce spui asta? – Păi am auzit ce […]
Viața mea își urmează cursul normal, ca în fiecare zi. Mă trezesc mereu dimineața, îmi fac duș, îmi savurez cafeaua făcută cu multă grijă și atenție de tatăl meu în fiecare dimineață, mănânc ceva pe fugă, mă îmbrac, mă parfumez și plec la job. Ce să zic, am un job superb, colegi super simpatici, totul este perfect. Seara, când mă întorc acasă, mă așteaptă de fiecare dată pisicuța mea cea scumpă la ușă și mă salută cu un mieunat firav, așteptând să o mângâi și să-i dau o mică gustare. Papagalii încep și ei să ciripească și să se agite prin colivie, pentru a capăta puțină atenție. Numai hamsterul doarme… pe el îl trezesc eu pentru a-l saluta și pentru a-l mângâia puțin, apoi îl las să doarmă în continuare. Se trezește el singur când o să se întunece afară, că doar este animal nocturn. Cam așa se desfășoară fiecare zi a mea, acesta este ritualul meu, viața mea aproape perfectă. Sau, mai bine zis, era viața mea simplă și perfectă. Acum ceva timp însă am aflat că am o soră. O soră mai mică despre care nu am știut niciodată nimic. Este drept că nici acum nu știu foarte […]
Undeva în această lume mult prea mare și în aceste timpuri care trec cu repeziciune trăiește o fată deosebită. Este ca un înger căzut din cer: frumoasă, deșteaptă și diferită de tot ceea ce o înconjoară. Meredith (pentru că așa o cheamă) este foarte diferită de restul lumii. Este calmă, nu se agită, nu se grăbește deloc și, considerând asta un lucru nefiresc, este blândă și bună cu cei din jur, ajutându-i pe toți cum poate atunci când au nevoie. Gândește întotdeauna pozitiv și niciodată nu își pierde speranța… iar în adâncul inimii este încă un copil. Chipul gingaș, părul blond și des, atârnându-i pe umeri, și ochii de copil zglobiu contrastează cu vârsta ei și atrag atenția tuturor. Cu toate acestea însă, Meredith este foarte timidă. Își pierde complet capul și simte cum îi fuge pământul de sub picioare atunci când trece pe lângă băiatul de care s-a îndrăgostit. Abia mai poate articula un cuvânt și își ține întotdeauna mâinile pe lângă corp, pentru ca cei din jur să nu vadă cum tremură de emoție. Nu este deloc o fire curajoasă atunci când vine vorba despre iubire. Preferă să iubească în secret și să nu spună nimic persoanei respective. […]
Dupa cum spuneam mai demult, nu m-am simtit prea bine in ultima perioada. Asa ca am fost la doctor si printre multe alte teste, a trebuit sa-mi fac si o ecografie pentru orice eventualitate.
Era o zi calda de vara. Soarele era sus pe cer, iar vantul adia usor. O zi perfecta pentru o plimbare. Mi-am petrecut o mare parte din zi in parc, admirand natura.
Războiul. Un coșmar frecvent în viața mea. Probabil unul dintre cel mai mare coșmar. Majoritatea viselor de acest fel încep cu avioane sau elicoptere care mă urmăresc. De cele mai multe ori visez că sunt acasă și aud un avion de luptă sau elicopter venind spre fereastră. Aprinde o lumină puternică (ca o lanternă uriașă) și începe să mă caute prin casă, moment în care încerc să mă ascund pe unde nimeresc, numai să nu mă vadă. Alteori, încearcă chiar să mă împuște cu mitraliera. Cam așa a început și visul meu de azi-noapte.